|
Pu, pu, pu, strici mereu, somnul meu, pupaza din tei. Las' ca mi te prind motato si te-oi intreba ce vrei, Cand ti-oi smulge coada toata si te-oi vinde pe cinci lei. Pu, pu, pu, pu, pu, pu, chiar acu, o sa-ti viu de hac! Si-ajungand la tei caciula peste cuib capcan-o fac. Si-apoi, scotocind cu mana, prind de gat puiul de drac. Ha, ha, ha, vezi asa, mi te-am prins, ca de mult ti-o coc! Si la targ ajuns cu dansa, printre lume imi fac loc, Strigand cat ma tine gura, sa se-auda-n iarmaroc: Negustor, pupazi vand, marfa mea-i blanda ca un miel. Dar un mos cu barba deasa, de unde-o fi fost de fel, Imi croi cateva bete, luand pupaza cu el. Ajutar, hai sariti! Hotii, mai, prada-un negustor. Mosul insa, rupand sfoara, zvarle pupaza spre nor, Si dihania, voioasa, o porni spre sat in zbor. Astazi iar, pu, pu, pu, ca un drac, sus in tei la noi! Poti sa canti la noi, spurcat-o pana-n veacul de apoi! Nu mai fac negustorie cu motate de-alde voi.
|