Pu, pu, pu, strici mereu, somnul meu, pupaza din tei.
Las' ca mi te prind motato si te-oi intreba ce vrei,
Cand ti-oi smulge coada toata si te-oi vinde pe cinci lei.

Pu, pu, pu, pu, pu, pu, chiar acu, o sa-ti viu de hac!
Si-ajungand la tei caciula peste cuib capcan-o fac.
Si-apoi, scotocind cu mana, prind de gat puiul de drac.

Ha, ha, ha, vezi asa, mi te-am prins, ca de mult ti-o coc!
Si la targ ajuns cu dansa, printre lume imi fac loc,
Strigand cat ma tine gura, sa se-auda-n iarmaroc:

Negustor, pupazi vand, marfa mea-i blanda ca un miel.
Dar un mos cu barba deasa, de unde-o fi fost de fel,
Imi croi cateva bete, luand pupaza cu el.

Ajutar, hai sariti! Hotii, mai, prada-un negustor.
Mosul insa, rupand sfoara, zvarle pupaza spre nor,
Si dihania, voioasa, o porni spre sat in zbor.

Astazi iar, pu, pu, pu, ca un drac, sus in tei la noi!
Poti sa canti la noi, spurcat-o pana-n veacul de apoi!
Nu mai fac negustorie cu motate de-alde voi.